Ale invata Go

Mihai si Didi au fost la noi si s-au jucat cu Ale. La un moment dat i-am pus lui Mihai la vada primul episod din Hikaru no Go (un film japonez despre un baiat de scoala care invata Go, ajunge insei si pina la urma devine chiar profesionist. In Japonia povestea a inceput intii ca banda desenata, apoi a avut success si s-a facut si un film serial - are 70 si ceva de episoade. Foarte multi copii au invatat Go dupa ce au citit sau vizionat Hikaru no Go - nu numai in Japonia, dar si in alte tari.)

I-a placut primul episod lui Mihai si a vrut sa vada si in continuare. Au venit apoi si Ale si Didi sa se uite, si pina la urma cred ca s-au uitat toti la primele 8 episoade.

Oricum, de doua zile incoace Ale "studiaza Go" (adica pune o partida de Go dintr-o carte) - si ne jucam Go pe capturate. M-a surprins Ale, are deja intuitite foarte buna pentru situatiile simple. Sa vedem cit o sa o tine interesul.

Si mai interesant e ca si Miha a devenit interesata - a jucat chiar Go pe capturate si cu Mihai si cu Ale.

Apus de soare in Kirkland

Am iesit cu Ale in parcul Juanita azi dupa-amiaza, cind a iesit nitel soarele. N-am putut sta prea mult, caci ne-au inghetat miinile rapid, dar am prins un apus frumos de soare:

Porcusor de Guineea

Am scris acum citeva zile ca a murit pestisorul lui Ale cind a fost pana de electricitate. Drept consolare, i-am luat ieri un porcusor de Guineea.

I-am luat si cusca cu tot ce-i trebuie. E foarte putin pretentios comparativ cu alte animalute: ii trebuie o casuta in care sa se poata ascunde - este foarte fricos si sta ascus mai tot timpul - mincare, apa si ceva de pus pe jos, i-am luat bucatele foarte subitiri de lemn, mai degraba ca niste foite foarte mici:

Porcusorul nostru de Guinea nostru este fetita, si Ale a botezat-o "Cutie" - pe engleza, nu pe romaneste :-) - inseamna "Dragutica". Am cumparat o gramada de provizii: o punga mare cu "feliute de lemn" de pus pe jos in cusca, mincare obisnuita, mincare speciala, si niste iarba uscata:

.

Deocamdata, "Cutie" e foarte fricoasa, si mi se pare ca nu maninca si nici nu bea apa deloc, ceea ce nu e bine. Sper sa se obisnuiasca in noua ei casuta. Miha l-a tinut azi mai mult in brate si i-a dat morcovel si a mincat nitel. Apoi Ale a prins curaj si l-a tinut si ea - ieri cind l-a tinut prima oara a inceput sa se zbata si a zgiriat-o nitel, si Ale s-a speriat rau.

Furtuna

Joi (14 decembrie) dupa-amaiza a inceput o furtuna cu vint foarte puternic. A crescut in intensitate pina la miezul noptii, dupa care a slabit treptat. Ne uitam la plopii din spatele casei cum se indoiau, Ale ma intreba daca pot sa cada si eu incercam sa o linistesc cum puteam. "Vestea buna" e ca vinturile puternice de aici din zona bat din sud si sud-vest, deci plopii nu ar cadea pe nici o casa in mod normal. Nu a cazut decit o creanga - mare, ce-i drept - din bradul din mijlocul curtii din spate:

Joi seara din cauza vinturilor au cazut foarte multi copaci pe firele electrice suspendate si a cazut curentul in foarte multe locuri - peste 700.000 de locuinte; la noi a cazut abia dupa 1 noaptea, cind dormeam.

Vineri dimineata ne-am sculat in frig - incalzirea este ea pe gaz, dar sistemul de control e electric. Cum si plita si aragazul sint tot electice, nu am avut alta sursa de incalzire decit focul din camin - mai aveam citiva butuci pe care i-am consumat vineri, in timpul zilei si seara. Am taiat si citeva bucati din creanga cazuta in curte si le-am ars, dar mai mult au facut fum decit caldura. In general am constatat ca e mai mult de frumusete caminul: incalzeste doar pe o raza foarte mica in jurul lui. De fapt cam asta am facut toata ziua si vineri si simbata: am ars focul cam in continuu si m-am jucat cu Ale linga foc.

Alta problema e ca mai aveam foarte putina benzina - vreo 3 linii - si ne simteam cam "captivi" in casa. Am ascultat radio in toate perioada asta - si am prins si nitel tv la aparatul portabil de la tata de anul trecut, dar foarte putin - si ziceau ca toate benzinariile din zona Seattle sint inchise din lipsa de curent, iar la putinele care aveau curent erau cozi enorme.

Simbata dimineata ramasesem fara lemne; am sunat la magazinul de linga noi si am intrebat daca au lemne: "Avem, dar o sa se termine in 10 minute" a fost raspunsul. Am plecat repede cu masina si am luat vreo 30 de butuci cu totul, am luat si apa de baut. La radio spuneau ca o sa tina pana de curent cel putin inca o saptamina, si ne temeam sa nu fie si pene de apa daca pica statiile de pompare.

Simbata seara, cind incepusem sa ne pregatim de a 3-a noapte in frig, am reusit sa vorbim la telefon cu Dan si Alina si au fost foarte draguti si ne-au invitat sa dormim la ei - le revenise curentul in timpul noptii de vineri spre simbata. Nu ne-a venit sa credem cind am intrat intr-o casa luminata si incalzita. Pusesem si benzina la o benzinarie de linga ei din Bellevue, asa ca erau cu moralul foarte ridicat.

Simbata seara am vazut stirile la tv si am vazut ca au fost pagube foarte mari: au cazut copaci pe case, masini... Am citit de vreo 6 morti cauzate in mod direct de furtuna (copaci cazuti pe casa, inundatii, foc cauzat de luminari, sau electrocutati de firele cazute), si alti 6 oameni au murit intoxicati cu monoxid de carbon (si peste 100 sint in spital), in special de la generatoare electrice pe benzina pe care oamenii le-au folosit in casa.

A doua zi, Duminica, eu cu Dan si cu Mihai am fost la Biserica (fetele au ramas acasa), si apoi am trecut pe acasa pe la noi sa mai iau niste lucruri - si cit am stat in casa vreo 10 minute s-a pornit lumina si la noi! Singurul momment de nefericire, mai ales pentru Ale, a fost ca i-a murit pestisorul Bame - nu ne-am gindit sa-l luam cu noi cu o seara inainte si peste noapte au fost sub zero grade afara - probabil ca si in casa neincalzita au fost putin doar peste zero noaptea aceea - si nu a rezistat. Dupa amiaza cind ne-am intors cu totii acasa l-am ingropat in gradina, si i-am promis lui Ale ca ii luam un alt animalut.

Viata reintra in normal, lumea iese cu cateii la plimbare pe strazile blocate de copaci uriasi (apropo, doar prima poza de sus este de la noi, celelalte doua sint copiate de pe site-ul ziarului local de aici):

Azi, luni, am fost la servici, si in Seattle totul arata foarte normal. Am vorbit la servici cu colegii, unii nu aveau inca curent - daca au avut ghinion sa fie intr-o zona cu multi copaci cazuti. Povestea cineva in statia de autobuz ca dupa ce le-a picat curentul au mers cu masina seara in Seattle si aici era lumina, si au mincat cina intr-un restaurant ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic. In Seattle nu-s multi copaci, si atunci au fost mult mai putine pene de curent.

Bradul de Craciun

Am fost azi si am luat brad de Craciun. L-am ales impreuna cu Ale. Miha a votat pentru brad artificial, dar eu si Ale am votat pentru natural, si noi am cistigat. A costat o gramada de bani (80 de dolari), insa e destul e mare - ajunge aproape de tavan - si e foarte bogat.

De fapt e chiar prea bogat, cred ca o sa avem de curatat milioane de ace dupa el.

Test de perspicacitate: gasiti diferentele dintre cele 2 imagini de mai jos:

In alta ordine de idei, Ale si-a facut casuta din cutia goala de Duraflame (care e un inlocuitor de lemn pentru ars in semineu), nici nu stiu cum incape caci cutia e destul de mica. Cred ca e un semn ca trebuie sa ii dam sa manince mai des.

Volunteer Park

Am fost cu Alina, Dan si copii in Volunteer Park Duminica asta, pentru prima oara: este un parc in Seattle, are o sera si are vedere foarte buna la munti de jur imprejur:

Se vedea si orasul foarte frumos:

E si "Seattle Asian Art Museum" tot in parc, dar nu am intrat acum fiindca se facuse tirziu - am lasat pe data viitoare. Copii au calarit pe camilele de la intrare, care aveau placute pe care scria ceva de genul: "Va rugam sa va urcati pe noi":